Dimineaţa fără tine

Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă
Singură, doar cu mine,
Mă gândesc la multe - la viaţă,
La tine.

Ieri erai încă aici, aproape,
Şi cafeaua alt gust ieri avea
Acum eşti mult prea departe
De inima mea.

Am pregătit totuşi două ceşti de cafea
Nu m-am obişnuit cu una
Şi cred că două voi face şi mâine,
Şi întotdeauna.

O, singurătate, casa e atât de mare...
Sunt doar eu şi ceaşca de cafea
Mai simt încă, undeva, aievea,
Prezenţa ta.

De-acum aşa vor fi dimineţile mele -
Singură cu două ceşti de cafea
Cu suspine în suflet,
Suspine după dragostea ta...