Cărți


 "Hronicul Găinarilor" de Aureliu Busuioc

Aureliu Busuioc, în opera dată a luat locul unui cronicar și ne-a dezvăluit cum a luat naștere satul Găinari din comuna Roșcoveni. 

Denumirea satului a fost dată în cinstea unui hoț de găini - Panteleu, care a furat toate găinele din sat și a îngropat măruntaiele într-o groapă din grădină. L-a părăsit femeia și probabil, nu avea ce mânca, de asta fura găinile din sat. 

 "Frunze de dor" de Ion Druță

Pentru a câta oara am citit acest roman simțind aceleași emoții... 


   Cu toate că n-am trăit în perioada când în fiecare casă ardea câte o lampă de gaz în loc de lumină, când la cubul din sat se organizau dansuri și când sentimentele umane erau mai profunde, dar "frunzele de dor" ale lui Ion Druță au reușit să mă ducă imaginar în acele timpuri. Sunt timpurile tinereții părinților sau poate a bunicilor noștri.
citește mai departe



 "Regina Nopții" de Lilia Calancea


"Dacă pe o femeie nu o poți reține cu dragostea, atunci n-o mai poți reține cu nimic" - este fraza ce mi-a plăcut cel mai mult din acest roman.

În secolul nostru grăbit, când orele trec la fel de repede ca și secundele, în goana după succes, carieră și bani, uităm sau nu ne lăsăm loc și pentru dragoste.
Dar dragostea te găsește oriunde, chiar dacă te izolezi pe o insulă nu prea populată din Grecia, cum a făcut-o eroina cărții Adriana, care lucra la o revista pentru femei ce se bucura de mare popularitate.
citește mai departe




Impresii de lectură: Romanul "De veghe în lanul de secară" de J.D.Salinger

Am citit cu plăcere și cu mare interes cartea "De veghe în lanul de secară" și am avut impresia că trăiam cu intensitate frumoasa perioadă a adolescanței. Am făcut cunoștință cu un erou rebel și deosebit, pe nume Holden, care își povestește întâmplările din viața de adolescent, impresiile despre oamenii din jurul lui, temerile și aspirațiile sale.  

"În noapte" de Haruki Murakami

    Autorul  povestește în cele mai mici detalii un episod din viața unor personaje într-o noapte, în intervalul 23.56 min și 6.52 min.

 Romanul e constituit din 3 planuri. În primul plan o găsim pe Mari, o tânără japoneză, pasionată de lectură, care se are complexe de inferioritate în raport cu sora sa, și care sătulă de atmosfera apăsătoare de acasă, hoinărește noapte prin oraș până dimineața. Are ocazia să îl întâlnească pe un tânăr cu care va lua masa, se va plimba în parc, va hrăni pisicile, o va conduce la gară și îi promite că îi va scri o scrisoare foarte lungă asemeni unui roman.
citește mai departe


Impresii de lectură "Părinți și copii" de I.S.Turgheniev

Cartea m-a impresionat şi să recunosc, uneori, m-a făcut să lăcrimez.

"Părinţi şi copii" e istoria, în general, a două familii, însă, în unele scene apar şi alte câteva personaje. Turgheniev povesteşte viaţa tipică rusească a unor timpuri apuse.
Să le luam pe rând.
Personajele principale sunt: Evghenii Bazarov - un viitor medic, din familie mai modestă, nihilist, care nu acceptă nici un pirincipiu, care critică tot, pentru care dragostea şi oricare alte sentimente sunt prostii, invenţii...şi prietenul şi discipolul său Arkadii Kirsanov - un tânăr ce provine dintr-o familie de boieri, care aprobă convingerile dascălului său, însă, nu e un nihilist atât de convins ca şi primul.

”Irezistibil” de Jili Shalvis


De câte ori noi am spus sus și tare că de azi gata! De azi începem o viață nouă, cu oameni noi, fără oamenii care ne-au pricinuit necazuri. Din ”șoricei” vrem să devenim femei independente și puternice...
 Așa a dorit și eroina principală din romanul Irezistibil - Maddie. Să vă spun câte ceva despre ea. Maddie mai avea două surori - cea mare Tara și cea mică Chloe. Ele nu se cunoșteau aproape deloc deoarece au fost crescute în familii diferite, mama lor Phoebe, fiind o femeie cam ușoară, își căuta de viața ei, nu avea timp să se ocupe de copii. Mama lor decedase și le lăsase drept moștenire un han într-o stare deplorabilă într-un oraș. Dorința mamei era ca acest han să le unească pe cele trei fete și să formeze o familie adevărată, ceea ce nu a reușit să înfăptuiască ea. 
citește mai departe



Domnișoara Christina de M. Eliade

   După Pădurea Spânzuraților de L. Rebreanu, nu am mai citit o operă așa misterioasă din literatura română. Domnișoara Christina este un roman despre o nălucă, despre o femeie care a murit cu 30 de ani în urmă, dar fantoma ei prezentă încă în viața celor ce apropiați. Familia domnișoarei Christina ( mama dna Moscu, sora Sanda și cea mică Simina) au o penisune unde,  mai ales vara,  sosesc musafiri. De data aceasta au venit doar doi: pictorul Egor Pașchevici și profesorul de istorie Nazarie. 

„Kaştanka" de Anton Cehov

  Se spune că anume câinele este cel mai bun prieten al omului. Despre prietenia dintre câine şi om au fost scrise poezii, proverbe, povestiri. „Kaştanka” de Anton Cehov este o mică povestire despre destinul unei căţeluşe tinere şi roşcate  pe nume Kaştanka. Ea locuia la Luka Alexandrâci, un tâmplar, căruia îi cam plăcea păhăruţul şi deseori mergea pe stradă aghezmuit. Tâmplarul mai avea un fiu – Fediuşca, care o chinuia pe  Kaştanca, ba o apuca de lăbuţele din spate, ba o punea să meargă în două labe, ba o apuca de coadă. Cel mai mult însă pe căţeluşă o irita atunci când Fediuşca lega o bucată de zahăr pe o aţă i-o dădea să o mănânce, apoi trăgea de aţă şi-i scotea zahărul din stomac. Cu toate aceste chinuri, însă, Kaştanka îşi iubea stăpânii şi era fericită cu ei. Până într-o bună zi...

Dama cu Camelii 


  Alexandru Dumas este unul din cei mai cunoscuți scriitori francezi. Am citit mai multe opere ale acestui scriitor, dar cea mai recentă este Dama cu Camelii. Romanul este despre soarta unei femei întreținute pe nume Marguierite Gautier. Dama era o persoană cunoscută în Paris pentru frumusețea ei deosebită, dar în primul rând pentru faptul că era amanta celor mai influenți și bogați bărbați. Ea ducea o viață de lux, își permitea absolut de toate pentru că, evident, plăteau amanții. Frecventa lumea bună, în special adora teatrul. De fiecare dată aducea actorilor un buchet de camelii, de aceea dacă cineva nu/-i cunoștea numele îi spunea Dama cu camelii. 




 "Destăinuirile Cătălinei Sireţeanu" de Ana Eremencu-Barbăneagră

Cartea aceasta m-a lăsat fără cuvinte...
Totuşi găsesc câteva ca să vă povestesc despre istoria Cătălinei Sireţeanu, profesoară de istorie de 80 de ani, care acum la bătrâneţe, a început să scrie într-un jurnal toate ororile copilăriei sale. 
Am citit aceste destăinuiri şi în multe momente îmi venea să plâng, nu-mi imaginam că există familii în care copiii sunt urâţi atât de mult de părinţi fără vreun motiv.
Autoarea povesteşte că jurnalul acestei doamne a fost găsit la un spital de către prietena sa care lucrează ca asistentă medicală. Citind şi rămânând impresionată de ceea ce era scris a telefonat-o pe autoare, care este filolog şi i-a spus că ar fi bine de publicat că să citească toţi părinţii.




 "Furtună în Paradis" de Sandra Brown

În zilele libere dintre examenele de stat am citit o carte foarte interesantă scrisă de Sandra Brown. Am auzit de la mai mulţi că este o autoare care te captivează cu stilul ei, bucurându-se de numeroase distincţii literare. 
  Am citit  "Furtună în Paradis". M-a intrigat în primul rând titulul şi descrierea de pe coperta cărţii. E o carte care demonstrează că IUBIREA chiar nu cunoaşte limite. Poate "izvorî" o frumoasă poveste de dragoste chiar  între un preot  ce-şi urmaeză cu sfinţenie destinul şi între un model ce pozează nudă.

S-a copt frunza( iarna)!


 Este vorba despre romanul lui Victor Prohin, care se numește S-a copt frunza. Un roman care din primele rânduri citite te duce cu gândul la Singur în fața dragostei de regretatul Aureliu Busuioc. Personajul principal este George, proaspăt absolvent, care merge la țară să lucreze profesor de educația fizică. Este descrisă soarta intelectualului în mediul rural. 
 Romanul descrie revenirea lui George în Chișinău, orașul unde își făcuse studiile. El părăsise Chișinăul cu trei ani în urmă. De mult timp pregătise el această călătorie, vrând să vadă cum s-a schimbat orașul studenției sale. 


Între Lună și Soare sau...Între Chișinău și Soroca


Trebuia să plec acasă - la Soroca, iar gândul că va trebui trei ore și jumătate să merg cu microbusul, mă omora. Mă gândeam ce naiba să mai fac să treacă mai ușor timpul.
Înainte de plecare, am avut o întâlnire cu dn. Dumitru Mircea și cu câțiva colegi de la UTC, la care, dn. Mircea mi-a dăriut romanul dumnealui –„ Între lună și soare”. Foarte bucuroasă, am zis, iată am găsit! Am găsit ce să fac trei ore și jumătate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postări (Atom)