Vasile Pascaru: „Ascultaţi muzica de calitate şi o să vă umpleţi sufletele de bucurie”

   “Dumnezeu l-a înzestrat pe Vasile Pascaru cu mult har. Ştie a face o poezie bună, o melodie, ba chiar mai are darul de a picta frumos. Vasile Pascaru e convins că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place, ca să te simţi împlinit. Cântă pentru sine, cântă pentru prieteni, cântă în scene mari şi mici, cântă din sentimentul de dragoste faţă de toate şi de toţi, simţindu-se fericit când melodiile lui ajung la inimile spectatorilor. Cântecele lui au un mesaj profund sufletesc, legat de cele mai sfinte sentimente ce caracterizează firea omului.” Astfel îl caracterizează compozitorul Dinu Matvievici pe eroul interviului nostru: artistul Vasile Pascaru.

     Colegii de breaslă, în glumă, îi mai spun „cântăreţul cu 3 Mariane”. De ce? Pentru că a cântat și cântă în duet cu Mariana Cepraga, Mariana Şura şi Mariana Mihăilă. Având ocazia să discut cu domnul Vasile, am profitat şi i-am adresat mai multe întrebări:

-         Domnule Vasile, când eraţi mic, visaţi să deveniţi artist sau pe atunci aveaţi alte aspiraţii?

-         Pe atunci priveam emisiunile muzicale, îmi plăcea foarte mult cum cânta marele maestru Nicolae Sulac şi mama îmi spunea: Vasilică, când ai să creşti mare, neapărat să ajungi cântăreţ de seamă cum este Sulac. Visul meu nu a fost legat doar de muzică, făceam şi sport, îmi plăcea pictura, făceam versuri. Am combinat mai multe lucruri frumoase!

-         Dar anume pasiunea pentru muzică cum aţi descoperit-o?

-         Eu am început să scriu versuri de pe băncile şcolii, însă nu am fost încurajat, nu mi s-a altoit dragostea pentru creaţie. Când eram la facultate, am început să fac versuri şi le puneam pe muzică. Am colaborat cu emisiunea muzicală pentru tineret de pe atunci „Orizontul” de la Radio Moldova şi primele melodii le-am creat chiar atunci.

-         Care  vă este sursa dvs. principală de creaţie?

-         Femeia, natura, dragostea… Dacă veţi asculta piesele mele, sau versurile pe care le scriu, veţi observa că toate sunt despre dragoste… dragostea de ţară, de mamă, de femeie, de tot ce-i mai frumos.

-         Ştiu că aveţi cîteva duete frumoase cu Mariana Cepraga, cum au luat naştere aceste duete?

-         Este o istorie foarte interesantă. În anul 2003 am pus pe note toată creaţia mea, am făcut mai multe înregistrări. Atunci am avut ocazia să mă întâlnesc cu compozitorul Savelie Cojocaru, căruia i-am arătat creaţia mea şi i-a plăcut. Mi-a zis să nu las şi să continui ceea ce mi-am propus, a fost cel care m-a încurajat, a fost cel care mi-a repus gândul meu în faptă.  

I-am spus atunci că aş vrea să fac un duet, deoarece prin duet redai în scenă un micro-spectacol, un duet intrigă şi atrage publicul. Atunci am făcut primul duet cu Mariana Cepraga la piesa Viaţa-i un mister, versuri Galina Furdui, muzică Saveliu Cojocaru.  Spectatorilor le-a plăcut acest duet şi mulţi au spus că ar fi bine să continuăm colaborarea. Iată anul trecut, în 2013, am împlinit cu Mariana 10 ani de colaborare.  Am muncit împreună şi la cel de-al doilea album Două inimi şi-o iubire, numele albumului l-am preluat de la piesă cu acelaș nume, versurile îi aparţin unui medic, dna Raisa Ţâbârnă, muzica Savelie Cojocaru. Iată cu medicii şi cu artiştii încercăm să tămăduim sufletele oamenilor. 

-         Anul trecut aţi avut parte de o frumoasă serată de creaţie, ce amintiri v-au rămas de la acel eveniment?

-         Foarte frumoase, mulţumesc colegilor care mi-au fost alături atunci la Filarmonica Naţională. Mulţumesc mult regizorului spectacolului dna Elena Fedico. Mulţumesc pentru colaborare tuturor. La serata de anul trecut am avut şi fericita ocazie să mi se acorde Diploma de Onoare de către Ministerul Culturii al Republicii Moldova!

-         Aveţi în palmares mai multe melodii, este una care vă este foarte aproape de suflet?

-         Este o piesă pe care o cânt la toate concertele, se numeşte Buchetul Iubirii. Aceasta piesa a fost creată în două ore, de la 2 până la 4 noaptea. M-am refugiat în baie, am luat chitara şi aşa a apărut cântecul. Vreau să mai spun că nu am modificat nicio frază la această piesă, a rămas intactă, aşa precum am compus-o în acea noapte.

-         Ce planuri de viitor are Vasile Pascaru?

-         În primul rând vreau să îmi dea Dumnezeu sănătate. Preţuiesc acum foarte mult timpul, chiar mai mult decât banii. Ajungi la o vârstă când înţelegi că timpul curge  repede.  Am un vis foarte frumos pe care încă nu vreau să îl divulg. Când se va realiza, neapărat o să-l aflaţi.

-         Aveţi vreo amintire frumoasă din copilărie pe care doriţi să ne-o împărtăşiţi şi nouă?

-         Mi-a rămas în memorie o întâmplare: Eram prin clasa a doua, iar fratele meu, Roman era în a zecea, mi-a plăcut atitudinea lui de atunci. Eram la recriația mare, vroiam să merg spre casă, aveam nevoie de 7 ruble şi 50 de copeici pentru a achita cărţile la şcoală. Dânsul m-a întâlnit pe scarile școlii și mi-a dat 10 ruble, iar eu îl întreb: „Restul îi dau mamei?”, pe când Roman a zis: „Nu, restul îmi dai mie, sunt banii mei”. Fratele muncea vara, ca alţi copii prin colhoz şi îşi făcea bani de buzunar. Iată că mi-a rămas în memorie această situaţie. E bine să fii ajutat atunci când ai nevoie de ajutor şi mai ales de frate, din puținul care îl are, și când cineva îţi este alături la momentul potrivit.

-         Dar în familia dvs. mai este cineva îndrăgostit de muzică?

-         Fratele mai mare, Ion, este de profesie pictor, a absolvit Academia Internaţională de Arte din Moscova dar cânta şi la acorden. Mi-a plăcut mult şi l-am rugat să mă înveţe şi pe mine. Am mai avut un frate, Pavel, care a decedat, şi iată el cânta în orchestra de instrumente aierofonice (fanfară), la Bas 2, la cel mai mare instrument, la care am cântat şi eu.

-         Ce aţi schimba în domeniul muzical din ţara noastră?

-         Vreau să zic că avem o muzică diversificată şi un popor foarte talentat, practic al doilea moldovean cântă. Chiar mă întreba cineva ce a-şi schimba în Chişinăul nostru de astăzi. Aş vrea să schimb un lucru: feţele oamenilor, să zâmbească cât mai mult, să fie cât mai fericiți și să cânte de bucurie!

-         Cine vă susţine cel mai mult?

-         Cel mai mult mă susţin cei apropiaţi – feciorii Lilian și Cristian şi desigur, soţia mea Anişoara, care merge cu mine pe la toate concertele. Ea este sursa mea de inspiraţie și prima persoană care apreciază ceea ce fac.

-         Şi un mesaj pentru spectatorii dvs!

-         Ascultaţi muzică de calitate şi o să vă umpleţi sufletul de bucurie!

Mulţumesc domnului Vasile Pascaru pentru amabilitate şi pentru lucrurile interesante pe care ni le-a dezvăluit. Îi dorim să i se realizeze visul frumos pe care îl are!