EU ȘI EA
Mă privea ca pe-o străină
De parcă nici nu mă știa
Atît de mult eu m-am schimbat?
Sau… poate se schimbase ea?
Ba nu, ea nu s-a schimbat
E tot așa de veselă, zglobie,
E tot atît de zîmbitoare-
Dulcea mea copilărie.
Aici totul e la fel-
Așa cum am lăsat odată
Prin dulcea mea copilărie
Azi pașii mei mă poartă
Dar toate parcă m-au uitat-
Și fluturii cu care mă jucam odată,
Și florile de pe cîmpie
Și casa mea din vîrf de deal
Mă privește cam ciudat
Nu cumva și ea sărmana
De mine o fi uitat?
Nici iarba de pe cărăruie
Nu-mi mai mîngîe talpa lin
Îmi sunt toate atît de dragi
Dar mă privesc ca pe-un strain.
Soare din copilărie
Tu de mine-ți amintești
Vreau și-acum ca altădată
Creștetul să-mi încălzești.
COPILĂRIE
Floare plăpîndă și nevinovată
Cea mai sfîntă si mai curată,
Duioasă ca o melodie-
Copilărie.
Plecata-i departe, in zări străine,
Și ai luat copilul din mine,
Lacrimă dulce si
vie-
Copilărie.
Cînd alergam desculțăprin rouă,
Credeam că nimeni nu știe-
Copilărie.
Acuma sunt mare, îmi este greu,
Aș vrea ca să plîng pe umărul tău,
Te rog mă mîngîie-
Copilărie.
Iamă cu tine în lumea de vis ,
Căci am căzut acum în abis,
Tinerețea e-o nebunie.
Copilărie.
O zi din copilărie
Vreau
să pun capul în poalele tale
Și
să adorm ...și să visez,
Să
stau așa –visînd, o zi întreagă
Și
fără de griji să mă trezesc.
Să-mi
spui povești din copilăria ta
Eu
să te-ascult și să le-nvăț.
Să
mă gîndesc la prințul cel frumos
Ce
va veni curînd pe-un cal măreț.
Să-mi
mîngîi capul cu mîna ta-
Cea-mbătrînită
de atîta vreme,
Ocrotită
de toate să mă simt
Căci
mîna ta îmi dă atîta putere.
Cum
numai tu știi să le faci,
Să
stăm la masă-tu și eu,
La
masa pe care cu de toate o încarci.
În
cîmp apoi, bunico, să ieșim
Să
strîngem flori de care ție –ți plac
Să-mi
împletești frumoasă coroniță
Pe
care eu o să mi-o pun în cap.
Așa să treacă ziua lîngă tine,
Copilă
alintată și mîndră să mă simt
Mi-e
dor de-acele zile și de tine,
Cînd
am să mai trăiesc așa, cînd?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu