Castelul de marmură pentru mame

Suntem plini de dorințe și de vise. Ele fac parte din noi. Ne însoțesc de mici, nu ne lasă în pace. Uneori suntem atât de aproape de realizarea ei, dar ceva intervine și rămânem doar cu visul...Dorințele sunt atât de diferite cum sunt și oamenii. Cineva vrea să vadă Parisul, cineva să aibă o carieră de succes, cineva să aibă o casă mare și frumoasă, iar cineva...să meargă pe marmură. Da, acesta din urmă este o dorință interesantă!

  A fost o persoană care visa mereu să meargă pe marmură. Avea și o vorbă: Să fi avut bărbat după mine, mergeam pe marmură. Era o femeie, o femeie harnică, blândă și înțeleaptă cum sunt toate măicuțele noastre.

Femeia care dorea să meargă pe marmură era mama domnului Dumitru Mircea. Peste ani, feciorul ajuns om mare i-a îndeplinit dorința mamei. Autorul povestește  în  cartea "Castelul de marmură" în  ce împrejurări a fost îndeplinită  dorința  mamei de a merge pe marmură.  Activând ca jurnalist a avut posibilitatea de a se întâlni cu mai multe persoane importante, a avut odată onoarea să-l însoțească și  pe fostul președinte al țării Petru Lucinschi la un summit OSCE la Istanbul. Iată aici s-a împlinit visul mamei, s-a împlint prin el – feciorul ei. La Palatul Bosfor, autorul a a mers pe marmură, prin săli fără de sfârșit. Atunci și-a amintit de vorba mamei sale: Să fi avut bărbat după mine, mergeam pe marmură. Iată așa se întâmplă de cele mai multe ori. Dorințele părinților rămân să se îndeplinească prin copiii lor.

"Castelul de marmură" aduce un omagiu mamelor, celor care ne dau naștere, au grijă de noi chiar și până atunci când părul nostru e la fel de alb ca al lor. Aceste ființe merită să le fie îndeplinite micile dorințe. Păcat că reușim unele dintre ele să le realizăm după ce ele ne părăsesc. Dar ele ne văd și se bucură. Citind "Castelul de Marmură" am primit parcă un imbold ca să fac tot posibilul să îndeplinesc și eu dorința celei care mi-a dat viață.

Cartea a fost citiă și de elevii din clasa a treia de la liceul Iulia Hasdeu din capitală. Ei au dorit să-l vadă pe scriitorul a cărei mamă dorea să meargă pe marmură. Iată că au avut ocazia să-l vadă la o întâlnire la biblioteca pentru copii Nicolae Titulescu. Copiii au rămas impresinați de faptul cum domnul Mircea le vorbea despre copilăria sa, despre mama, despre casa părintească. Elevii, fiind impresionați de carte, au venit și cu desene, unde au ilustrat acel castel de marmură așa cum și l-au imaginat ei. Unii au desenat-o și pe mama autorului...

"Castelul de marmură" parcă ar fi o poveste, o poveste despre un copil care atunci când crește mare realizează visul mamei. Citind "Castelul din Marmură" parcă am parcurs un drum prin copilăria mea, m-am regăsit acolo unde autorul, mic fiind stătea cu nasul lipit de sticlă, privind cum cad fulgii. Mulțumesc pentru această ocazie de a  mă afla imaginar în lumea copilăriei mele.

Mulțumiri și din partea elevilor de la liceul Iulia Hasdeu, care au citit cu drag cartea și așteaptă o nouă întâlnire cu domnul Dumitru Mircea.