ninge...

                   Ningea

Ningea așa frumos

Cum nicicând n-a nins

Ningea, iar eu priveam

La focu-n vatră stins.

Ningea cu fulgi mășcați,

Rotunzi, pufoși – dansau

Ningea misterios

Iar eu te așteptam.

Ningea fermecător

Iar eu tot admiram

Și printre acești fulgi

Privirea-ți căutam.

Ningea ușor, sublim,

Ningea necontenit,

Și tot te așteptam

Dar tu n-ai mai venit.

       

    Ninge peste noi

Ninge ca-ntr-o poveste

Peste pământul ce geme greu

Ninge, iubite,

Peste capul meu.

Aș da orice ca veșnic

Să nu se mai oprească

Această ninsoare

Ce cade peste iubirea noastră

Să stau în noapte,

Ochii să ți-i sărut

Sub acești fulgi

Care cad mărunt.