Domnul scriitor Valerian Ciobanu mi-a dat să citesc cartea sa "Fulgere în tunel". A spus că o să-mi placă, e fantastică, e despre o călătorie pe Marte, despre anul 2059...E fantastică, deci! Nu prea îmi plac operele de acest gen.
Dar...această carte, pe lângă nuvela fantastică "Halucinaţiile Letiţiei Leu", în care se povesteşte despre aventura a doi tineri - Victor Caraman şi Letiţia Leu, care ajung pe Marte, lăsând în urmă părinţii, prietenii, casa părintească, am mai găsit multe povestiri captivante.
Victor și Letiția ajung pe Marte. Timpul a început să curgă altfel, mult mai repede şi iată că ajung în anul 2050 şi ceva. Dup multe şi mărunte aventuri, ajung înapoi pe Pământ - la o mănăstire. Maicile îi priveau cam straniu...După un anumit timp cât s-au aflat la mănăstire a venit un domn, care le-a deschis ochii. Tinerii aveau de ales - să se întoarcă înapoi acasă, la viaţa de odinioar sau să continue să trăiască mai departe în îndepărtatul an în care nimerise.. Au ales - Victor se întoarce acasă, iar Letiţia continue să trăiască cu halucianţiile ei.
Pe mine însă m-a impresionat povestirea Intrusul Ghenadi Sergheevici.
Despre situaţia trasnistraină se vorbeşte aproape în toate povestirile din "Fulgere în tunel" - Georgeta, Alin, Evadarea din oraşul iubirii, ect. Dar m-a impresionat anume Intrusul Ghenadi Sergheevici. Aici se povesteşte despre situaţiile în care se pomeneşte un oaspete din Chişinău în Tiraspol - oraş pe care autorul l-a numit oraşul iubirii, pentru mine el ar fi al...despărţirii - despărţirii de neam.
În povestire se descrie cu câtă "bucurie " sunt primiţi cei din dreapta Nistrului, ba li se răspunde brutal dacă întreabă ceva în română, da îi ţine prea mult timp pe la vamă, ba se uită chiorâş. Am găsit aici o realitate, dură, dar e o realitate. Cei din stânga Nistrului nu ne respectă valorile. Când a întrebat Ghenadi Sergheevici cât face drumul în lei, a primit aşa un răspuns - "de două ori mai mult"! şi încă pe un ton! Şi până la urmă a fost poftit să iasă din transport pe la jumătate de drum.
Iată aşa, Nistrule, Nistrule.
Mi-a plăcut descrierea Cetăţii Tighina. Am găsit despre această cetate în mai multe povestioare. Eu am văzut doar Cetatea Sorocii, dar după ce am citit şi despre Cetatea Tighinei, aş vrea s-o vizitez şi pe ea.
"Fulgere în tunel" e o carte pentru toate gusturile - şi pentru cei pasionaţi de SF, şi pentru cei cărora le place să citească despre politică, şi pentru cei mai romantici, căci aici găsiţi şi despre dragoste.
Dar...această carte, pe lângă nuvela fantastică "Halucinaţiile Letiţiei Leu", în care se povesteşte despre aventura a doi tineri - Victor Caraman şi Letiţia Leu, care ajung pe Marte, lăsând în urmă părinţii, prietenii, casa părintească, am mai găsit multe povestiri captivante.
Victor și Letiția ajung pe Marte. Timpul a început să curgă altfel, mult mai repede şi iată că ajung în anul 2050 şi ceva. Dup multe şi mărunte aventuri, ajung înapoi pe Pământ - la o mănăstire. Maicile îi priveau cam straniu...După un anumit timp cât s-au aflat la mănăstire a venit un domn, care le-a deschis ochii. Tinerii aveau de ales - să se întoarcă înapoi acasă, la viaţa de odinioar sau să continue să trăiască mai departe în îndepărtatul an în care nimerise.. Au ales - Victor se întoarce acasă, iar Letiţia continue să trăiască cu halucianţiile ei.
Pe mine însă m-a impresionat povestirea Intrusul Ghenadi Sergheevici.
Despre situaţia trasnistraină se vorbeşte aproape în toate povestirile din "Fulgere în tunel" - Georgeta, Alin, Evadarea din oraşul iubirii, ect. Dar m-a impresionat anume Intrusul Ghenadi Sergheevici. Aici se povesteşte despre situaţiile în care se pomeneşte un oaspete din Chişinău în Tiraspol - oraş pe care autorul l-a numit oraşul iubirii, pentru mine el ar fi al...despărţirii - despărţirii de neam.
În povestire se descrie cu câtă "bucurie " sunt primiţi cei din dreapta Nistrului, ba li se răspunde brutal dacă întreabă ceva în română, da îi ţine prea mult timp pe la vamă, ba se uită chiorâş. Am găsit aici o realitate, dură, dar e o realitate. Cei din stânga Nistrului nu ne respectă valorile. Când a întrebat Ghenadi Sergheevici cât face drumul în lei, a primit aşa un răspuns - "de două ori mai mult"! şi încă pe un ton! Şi până la urmă a fost poftit să iasă din transport pe la jumătate de drum.
Iată aşa, Nistrule, Nistrule.
Mi-a plăcut descrierea Cetăţii Tighina. Am găsit despre această cetate în mai multe povestioare. Eu am văzut doar Cetatea Sorocii, dar după ce am citit şi despre Cetatea Tighinei, aş vrea s-o vizitez şi pe ea.
"Fulgere în tunel" e o carte pentru toate gusturile - şi pentru cei pasionaţi de SF, şi pentru cei cărora le place să citească despre politică, şi pentru cei mai romantici, căci aici găsiţi şi despre dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu