Sunt, scumpa mea, de tine prea departe,
Și doru-i mare ca o infinitate
Îmi vine uneori ca să las tot
Și acasă, lîngă tine, să mă-ntorc.

Dar gîndul la tine îmi dă speranță
Și merg cu capul sus prin viață
Îți sărut ochii și mă închin -
Chipului tău senin și divin.

Am crescut mare, am ajuns departe,
Doar datorită ție sunt astea toate.
Pune-mi ca-n copilărie mîna pe cap,
Să mă simt iar copilul cel mic și drag.

Știu precis, nu-s pe lume cuvinte,
Nici lucruri mai sfinte,
Care ar putea răscumpăra
Mamă, dragostea ta!