- Domnule Suceveanu, știm că în luna noiembrie ați marcat o frumoasă sărbătoare, ziua de naștere, vrem să știm dacă vă simțiți un om împlinit la această vârstă?
- În primul rând, vreau să vă mărturisesc că nu mă simt niciodată bine în ziua mea de naștere, abia aștept să se termine această zi și să intru în albia mea firească. Fastul sărbătoresc nu face parte, nu știu cum, din structura ființei mele. Dacă mă simt un om împlinit? Un scriitor nu este niciodată mulțumit de ceea ce a reușit să realizeze, așa cum spunea cineva, scriitorul mereu crede că încă nu și-a scris marea sa carte, că abia urmează să o scrie. Bineînţeles că am reuşit, har Domnului, să fac mai multe lucruri până la această vârstă, am publicat câteva zeci de cărţi de lirică, eseuri, literatură pentru copii. Mă pot considera un om, cel puțin parţial, împlinit.
- Suntem pe ultima sută de metri a anului 2014, fiecare îşi face un anumit bilanţ, Uniunea Scriitorilor ce realizări a înregistrat?
- Am avut un program cultural foarte bogat în evenimente, întâlniri, contacte cu scriitori și traducători din alte ţări. În ultimul timp, Uniunea Scriitorilor se preocupă insistent de reanimarea instituţiei traducerii. Dorim ca scriitorii noştri cei mai buni să penetreze în alte spaţii de cultură. Din păcate, odată cu destrămarea vechiului regim, instituția traducerii a avut mult de suferit. Acum încercăm să o reîntemeiem pe alte criterii. În felul acesta am stabilit relaţii de colaborare cu asociații ale scriitorilor din Franța, Ungaria, Ucraina, Rusia, nu mai zic de România. Tot anul acesta a avut loc cea de-a patra ediţie a Festivalului Primăvara Europeană a Poeţilor, susținut și de Ministerul Culturii de la noi. În cadrul acestui festival au apărut câteva antologii de autor în colecția „Primăvara Poeților”. Este vorba de volume semnate de Emil Loteanu, Gheorghe Vodă şi Liviu Damian. În viitorul apropiat vor apărea şi alţi poeţi în această colecție a Editurii Arc. Dar cel mai important este faptul că am reușit să aducem la Chișinău traducători interesaţi de fenomenul nostru literar: Jean-Luis Courriol din Franţa, Gherhardt Csejka din Germania, Attila Balach din Slovacia, Jiri Nacinec și Lidia Nacincova din Cehia, Galina Tarasiuk din Ucraina, Lilia Gazizova din Tatarstan, Evgheni Stepanov din Rusia, traducători care în prezent lucrează la transpunerea unor lucrări din literatura noastră în alte limbi. În rezultatul acestor colaborări, au apărut deja o microantologie din poezia noastră în limba ungară și un volum de proză scurtă semnat de Attila Balach în limba română. Tot anul acesta am publicat o antologie de proză scurtă din R. Moldova în franceză. De asemenea, am tipărit la Chișinău o antologie de proză scurtă din literatura cehă în limba română. Acum se lucrează la o antologie de poezie şi proză din R. Moldova în limba rusă, iar o antologie amplă din poezia rusă va apărea aici, la Chişinău. Deci, se dezvoltă şi se amplifică relaţiile cu instituţii similare din alte ţări. Vom merge pe această direcţie şi în continuare.
- Când era mic, ce aspiraţii avea Arcadie Suceveanu, visa să ajungă scriitor sau nu?- Am visat de mic să ajung scriitor, deja prin clasa a cincea aveam un caiet gros cu poezii. În clasa a cincea- a şasea eram numit poetul clasei, apoi poetul şcolii. Citeam scriitorii contemporani din Moldova - Meniuc, Costenco, Lupan, Vieru - şi visam să ajung ca şi ei. A fost un vis care, iată, s-a realizat!
- Ştiu că aveţi multe întâlniri cu copiii, vă amintiţi vreo întâmplare hazlie de la întâlnirile cu ei?
- Am avut sute şi poate mii de întâlniri cu copiii de la şcoli şi grădiniţe, unele memorabile, pline de momente neobişnuite. Îmi place să observ uimirea celor mici atunci când descoperă că există scriitori în viață. La o întâlnire de acest gen, profesoara mă prezintă: Astăzi vom avea o întâlnire cu scriitorul Arcadie Suceveanu, la care copiii: Cum, el este în viaţă??? Pentru ei scriitorii sunt ceva ce ţine de trecut, sunt oameni care au trăit în alte secole. Îmi place să mă întâlnesc cu copiii, să mă „contaminez” de inocenţa şi curiozitatea lor întotdeauna dătătoare de optimism.
- Vorbind de întânirile cu cititorii, cum stăm la capitolul întâlniri cu cei din teritoriu, au şi ei ocazia să îl vadă pe Arcadie Suceveanu?
- În ultimele două decenii s-au schimbat și relațiile noastre cu cititorii. Există mai multe motive, dar principalul motiv ține de frustrările și privațiunile noastre materiale. Mai demult, în cadrul Uniunii Scriitorilor exista un birou de „propagare a literaturii”, care coordona deplasările scriitorilor în toate colţurile republicii, inclusiv în localitățile cele mai îndepărtate. Avem și astăzi destul de multe întâlniri cu cititorii, dar ele se desfășoară în lipsa unui program coordonat și susținut de stat; de regulă, aceste întâlniri au loc la solicitarea expresă a școlilor și bibliotecilor.
- Dvs. sunteţi născut prin părţile Bucovinei, ce amintiri vă provoacă locurile natale?
- Amintiri dintre cele mai frumoase şi plăcute, pentru că am avut parte de o copilărie memorabilă. Această vârstă te marchează pentru totdeauna, copilăria rămâne în timp „cea mai frumoasă dintre lumi”. M-am născut şi am copilărit într-un sat din Bucovina, un sat frumos, românesc sută la sută, de unde se vede arcul Carpaţilor în lină trecere dinspre satele românești de pe valea Siretului către Putna. Din satul meu până la Putna lui Ștefan cel Mare, în linie dreaptă, ar fi vreo 15 km. Eu am crescut cu icoana Carpaţilor în faţă. Prin satul meu trece Siretul, râu cântat de Alecsandri în poezii și pasteluri, care, la numai câțiva kilometri de sat, intră pe teritoriul României, continuându-și curgerea prin lunca din Mirceştii lui Alecsandri. Aşadar, când vroiam în copilărie să-i trasmit un mesaj de dor românesc marelui „bard din Mircești”, îl puneam într-o bărcuţă de hârtie pe care o lansam pe apa limpede și dulce a Siretului...
- Consideraţi că oamenii de cultură sunt apreciaţi în ţara noastră?
- Asistăm la un fenomen destul de îngrijorător şi destul de trist. În societatea noastră, cultura continuă să fie marginalizată. Materialitatea ne-a înrobit sufletele. Scriitorii, cartea, cultura nu mai au preţuirea pe care o aveau altădată. Din păcate, cultura rămâne a fi în societatea noastră un fel de Cenuşăreasă, fără a se bucura de o apreciere la justa ei valoare. Nu beneficiem nici de protecţia socială a culturii, așa cum se întâmplă în alte părți.
- Vă rugăm să transmiteți un scurt mesaj cititorilor noștri
- Îi îndemn pe cititori să nu-şi piardă credinţa în faptul de cultură, în artă, în miracolul cărţii. Cartea este cel mai bun lucru pe care l-a putut inventa mintea umană. Iar cine a gustat din acest miracol, cine s-a hrănit din inefabila bucurie a lecturii - să se alimenteze cu ea în continuare, pentru că această bucurie întinereşte şi menţine sufletul într-o formă aleasă!
Mulțumim domnului Arcadie Suceveanu pentru această lecție de patriotism, literatură și omenie!
Marina DAMASCHIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu