e iarăși toamnă....

                                                       
CÎND VINE TOAMNA

Cînd vine toamna – pleacă ea,

Nu știu de ce se-ntimplă anume așa

Iubirea asta este de pomană

Nu ține nici măcar o toamnă.

În jur totul e un paradis.

Chiar dacă plouă intruna și e trist

De ce te duci tu, iubirea mea

De ce nu-ti place ție toamna?

E iarăși toamnă, plec cocorii,

Frunza cade, se umplu de ploaie norii

Vine iarăși toamna din nemurire

 Pleacă vara și a mea iubire.

Se vede prea bine ca ea

Singură sa fiu mă vrea.

Vrea să hoinarim ca două straine

Prin ploaie, frunze moarte și suspine.

Eu deja știu ca dacă vine ea,

Trebuie să-mi iau adio de la iubirea mea

Am o bucurie-vine toamna ce-o iubesc

Dar și o tristețe   -de dragoste ma-ndepartez.

                                                      
Noi doi și toamna

Hai să alergăm printre frunzele toamnei,

Să pășim pe ele – ușor, ușor...

Să ne spunem cuvinte de iubire

Să prindem frunzele în zbor.

Hai să ne sărutăm printre ploile toamnei

Lasă toți să fugă, noi să stăm

Să ne contopim cu ploaia

Printre stropii ei să ne sărutăm.

Hai să dansăm un vals cu toamna

Și ce dacă afară e mai frig...

Hai iubite-n ochi să ne privim

Doar să ne privim, să nu spunem nimic.

Hai să sorbim din culorile toamnei,

Să alergăm acuma ca doi copii

Să ne înfruptăm din dragoste,

Din gutui, mere, nuci și vii.

Hai să ne bucurăm de toamnă –

E toamnă afară și ne iubim

Mai frumoasă decât toamna nu e nimic

A...e doar iubirea ce-o trăim!

                                        ATÎT DE MULT ÎMI PLACE TOAMNA

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd gutuile se coc,

Aromă de gutui-afară

La geam,în casă- peste tot.

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd nunți pornesc la mine-n sat

Cînd vorniceii cu alai

Pornesc la porți ca altădat.

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd merg prin frunze colorate,

Cînd se ciocnește cu vin nou

La multe hramuri de prin sate.

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd crizantema dă în floare

Un lucru doar mă întristează-

Se duc cocorii-n depărtare.

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd clopoțelul iar răsună

Copiii cu ghiozdane-n spate

La casa-nțelepciunii se adună.

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd omul e mai liniștit

El vede-acasă,în hambare,

Tot ce o vară a munict.

Atît de mult îmi place toamna,

Cînd totu-i galben,aurit,

De lumea de poveste-a toamnei

Eu iarăși m-am îndrăgostit.