Între lună și
soare
Între Chișinău și Soroca...
Trebuia să plec acasă - la Soroca, iar gândul că va trebui trei ore și
jumătate să merg cu microbusul, mă omora. Mă gândeam ce naiba să mai fac să
treacă mai ușor timpul.
Înainte de plecare, am avut o întâlnire cu dn.
Dumitru Mircea și cu câțiva colegi de la UTC, la care, dn. Mircea mi-a dăriut romanul dumnealui –„
Între lună și soare”. Foarte bucuroasă,
am zis, iată am găsit! Am găsit ce să
fac trei ore și jumătate!
La început am crezut că e o carte de povești
pentru copii, pentru că și denumirea „Între
Lună și Soare” parcă are ceva de poveste. Pe copertă este ilustrată o grădină
frumoasă cu un iaz , parcă ar fi un peisaj din poveste – iată încă un indiciu că ar fi o carte de povești,
m-am gândit. Dar domul Mircea mi-a spus că este un roman și m-a intrigat!
Chiar cum ne-am pornit din gară
cu microbusul, instalată comod pe toate cele
patru scaune din urmă, am deschis cartea și am început să citesc. În fața mea stăteau doi băieți, care ca orice
băieți au început să mă descoase - Încotro domnișoară? Sau Poate vii cu noi pe scaun să nu-ți fie urât
singurică acolo? Dar au văzut că nu au cu cine discuta și m-au lăsat să citesc.
Citeam .
Romanul mi-a captat toată atenția
încât nu mai priveam la geam , așa cum
îmi place mie să fac de obicei când am de mers mult timp cu microbusul. Am urmărit cu sufletul la gură traseul vieții
eroului, Gheorghe Stejăreanu. Întors de la armată, acesta nici nu trece pe acasă să-și revadă
părinții, ci vine direct la Chișinău, să
dea la facultate . Sunt descrise mai multe povești de dragoste ale personajului întors
din armată, care și-au găsit toate loc
în inima mea, fiind și eu la vârsta dragostei. Am citit povestea de dragoste
dintre Gheorghe și Lucia...sincer mi-a părut rău că nu au rămas împreună, dn-le
Mircea...de ce nu ia-ți lăsat să fie împreună, poate avea să fie mai fericit
decât cu Merina? M-am gândit că personajul romanului este un om fără noroc
, pentru că nu ieșea bine dintr-o pacoste că nimerea în alta. Ba nefericirea din viața de familie, ba
durerile de cap despre cauza cărora nici medicii nu știau, ba cei de la
redacție care nu doreau să – i accepte
romanul... pe urmă problemele de sănătate care pe zi ce trece se înrăutățeau.
Totuși el este un adevărat luptător!
Păcat
că în viața omului există atât de multe încercări, dar , cum scrie autorul în
roman : <<Nu există pe lumea această numai zi fără noapte, numai vară
fără iarnă, numai soare fără lună>>. Probabil romanul așa și se numește ‘’Între
Lună și Soare’’ , pentru a prezenta viața unui simplu om , care are de trecut
prin bine și rău, pentru că în viață nu avem doar zile însorite, avem parte și
de zile întunecoase pe care trebuie să le înfruntăm. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în cartea Între Lună și Soare este că eroul
principal a luptat necondiționat de indiferența soției, de încercările
nereușite ale doctorilor . Eroul este un adevărat luptător, pentru că a avut de
înfruntat atîtea...Mă tot gândeam oare când se sfârșesc chinurile, pentru că
odată și odată trebuie să fie și ceva bine? M-a făcut să meditez la esențailul
vieții. Uite - Gheorghe avea parcă
totul avea o soție, un copil, avea o carieră, parcă totul trebuia să decurgă
normal. Avea de toate, dar în același
timp nu avea nimic. Nu avea nimic pentru
că nu avea sănătate, ce folos că ai faimă și lumea te cunoaște sau ce folos că
ai bani... Multe a avut de îndurat omul acesta.
Doream să ajung la finalul
romanului, să văd cum se sfărșesc chinurile lui Gheorghe Stejăreanu. Romanul se
încheie în felul următor – după lungi și grele clipe de așteptări, după fel de
fel de tretamente, după mai multe trasee Chișinău – Moscova, iată că starea de
sănătate a eroului se îmbunătățește, dar îl părăsește soția.
Cine știe , poate Gheorghe Stejăreanu o va întâlni din nou pe Lucia, își
vor povesti ambii prin ce au mai avut de trecut și poate vor rămâne împreună,
sau poate eroul va munci intens la Agenția de Publicitate sau va scrie un roman
care îl va face cunoscut sau poate soția sa – Merina se va hotărâ să vină
înapoi...
Nu am reușit să citesc cartea în cele trei
ore jumătate cât a durat drumul . Nici în cele două zile cât am stat acasă nu
am acut timp să citesc. Când am revenit la Chișinău am descoperit că uitasem
cartea acasă, pe noptieră... A doua zi mama mi-a trimis-o. Rămăsesem la
fragmentul despre accidentul cu avionul în care eroul se întorcea de la Moscova.
Mulțumesc mult domnule, Mircea ,pentru acest
frumos roman! Îl recomand tuturor
tinerilor. Din această lucrare ai de învățat multe – în primul rând că trebuie
să prețuiești și să trăiești orice clipă din viață, să lupți, să speri. Pot să
spun că am ținut în mână și am citit un adevărat – romanul Între Lună și Soare
de Dumitru Mămăligă. Ce film bun ar ieși din romanul acesta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu