Interviu de suflet cu Corina Țepeș

Este interpreta care s-a născut în luna mai, care priveşte în oglinda clipelor şi care iubeşte cu aromă de cireş. Este femeia care cântă dorul lunii şi care ştie că doar acasă viaţa e frumoasă. Este Corina Ţepeş, interpreta, femeia, mama pe care ai putea să o asculţi cu plăcere ore în şir vorbind despre muzică, călătorii, Smărăndiţa, dragoste...
- Noi suntem foarte curioşi să ştim ce mai face Smărăndiţa.

- Cu mare drag vă zic ce face Smărăndiţa. Ea se pregăteşte de şcoală. Nu va merge în clasa întâi la o şcoală primară, dar se pregăteşte intens să meargă în clasa întâi la pian. Vara s-a bucurat de vacanţă, a fost şi la bunici o săptămână, a fost şi la mare.

-Vrem să ştim dacă vă ajută la treburile casnice?

- Da, sigur. Ea îşi doreşte mereu să fie implicată în activităţi. Tot îmi zice: “mămica vreau să te ajut, vreau să fac ceva”. Îi place mai mult să fie utilă în bucătărie. Ţin minte când eram micuţă la fel mă ţineam de fusta mamei şi vroiam să o ajut la frământat plăcinte. Mă bucur că ea creşte în spiritul ăsta de fetiţă disciplinată şi educată.

- Vorbind despre copilăria dvs., am dori să vă întrebăm dacă aţi fost un copil şotios?- Nu, eu nu am fost o fetiţă şotioasă. De fapt, la acest capitol pot spune că eu şi Costi ne deosebim mult. El a fost un foarte şotios, din câte mi-au povestit părinţii-socri. Costi, bineînţeles, nu mi-a destăinuit toate năzbâtiile din copilărie. Eu, în schimb, am fost o fetiţă ascultătoare, am fost o fire mai cumpătată, mai timidă, în felul acesta nu i-am dat bătăi mari de cap mamei, care permanent îşi făcea griji pentru mine. Am un frate mai mic, care a fost mai năzbâtios. El, ca orice băiat, a crescut mai independent.

- Cu şcoala cum vă împăcaţi, aţi avut un obiect preferat?
-Pot să zic că în cazul meu a fost invers faţă de ceea ce încerăcm să facem acum cu Smărăndiţa. Părinţii m-au dat mai în clasa întâi la şcoala primară la 6 ani, ca peste un an să mă înscrie şi la pian. Eram cea mai mică din clasă, atât ca vârstă, dar şi cea mai scundă şi eram luată, deseori, peste picior. Mi-a fost greu să îi ajung pe ceilalţi. Însă cred că anume din această cauză am fost mai motivată să muncesc mult şi să am rezultate bune. Eram o fire silitoare. Din clasa a cincea până în ultimul an am avut note dintre cele mai mari.

- Când eraţi mică, ce melodii erau în vogă, ce ascultaţi?
- Nu era internet, nu erau atâtea posturi de televiziune, dar ţin mine că vizionam cu atâta dragoste filmul Maria Mirabela. Ştiam toate melodiile, care îi aparţin marelui compozitor Eugen Doga. Am trăit copilăria mea şi prin aceste cântece. Cine nu se visa atunci să fie sau Maria sau Mirabela…

- Revenind la Smărăndiţa, ştie deja ce doreşte să fie când va fi mare? Va merge pe acelaşi drum al părinţilor, alegând muzica, sau are alte preocupări?
- Este încă prea mică pentru a decide în acest sens. Eu o văd o actriţă, este o actriţă foarte bună, are aptitudini în acest domeniu. Ea are multe pasiuni. Deja de un an frecventează şi gimanstica acrobatică şi o face foarte bine. Vreau să spun că se observă rezultate destul de promiţătoare, are o ţinută bună. O vom încuraja, evident în orice alegere. Va dori să devină actriţă, noi o vom susţine, va alege gimnastica, la fel. Dacă va alege să facă muzică, noi îi vom deschide acele uşi, care ne-au fost închise la începutul carierei noastre.
- La concerte primiţi o mulţime de flori, aveţi flori preferate?
- Nu am flori preferate, îmi plac toate. Toate sunt foarte frumoase, mai ales florile noastre, crescute pe acest pământ. Îmi plac crizatemele. Îmi plac lalele, la fel şi bujorii. În fiecare an la ziua mea mi se oferă buchete de bujori şi primesc aşa o plăcere pentru că în casa mea vreo câteva zile se simte aroma deosebită a acestor flori.

- Ne vorbiţi despre duetele dvs. Aveţi doar duete cu Costi Burlacu?
- Ba nu, am duete şi cu alţi interpreţi. Sigur că cele mai multe sunt cu Costi, dar am mai cântat şi cu Adrian Ursu. Este de vorba de un cântec popular pe care l-am înregistrat împreună cu Adrian Ursu şi orchestra Lăutarii condusă de Nicolae Botgros şi pe care l-am interpretat la serata de creaţie a lui Adrian de anul trecut. Mai am un duet sau mai bine zis un proiect cu mai multe voci. Mă refer la un cântec pe care l-am înregistrat împreună cu băieţii din formaţia Probahus. Se numeşte Inimă fierbinte şi este o melodie foarte frumoasă, mai neobişnuită, într-un stil balcanic, compusă de Oleg Baraliuc. Mi-a făcut mare plăcere să colaborez cu cei de la Probahus. Fireşte, experienţele nu se încheie aici, atât eu cât şi Costi suntem deschişi spre noi colaborări şi provocări.

- Piesele pe care le interpretaţi sunt semnate toate de Costi Burlacu sau mai colaboraţi şi cu alţi autori?
- După cum am menţionat, noi suntem oricând deschişi pentru colaborări. Evident, cele mai multe cântece din repertoriul nostru sunt scrise de Costi, dar mai avem colaborări cu Oleg Baraliuc, Sandu Gorgos, Eugen Doibani. Avem cover-uri de Eugen Doga, Ion Aldea-Teodorovici. Multe dintre textele noastre sunt semnate de Maria Stoianov. Am şi un album de muzică populară cu textele semnate de Maria Stoianov, muzica aparţinându-i fratelui meu. Apropo, ultima noastră realizare este melodia Iubire cu aromă de cireş, muzică - Sandu Gorgos şi text – Alina Dabija. 

- Au trecut de acum mulţi ani de la prima evoluţie pe o scenă profesionistă, vă mai amintiţi de ea?
- Prima evoluţie pe o scenă mare a fost în 2001, când am participat la o ediţie a festivalului Maluri de Prut, unde am obţinut şi un premiu special. Din păcate nu s-a păstrat înregistrarea video de la acel festival, dar îmi amintesc că am avut emoţii mari. Acolo am simţit pentru prima dată momentul cela când ştii că o sală întreagă te ascultă doar pe tine şi îşi poţi deschide sufletul în faţa publicului.